Mi-e dor de tine, mama

Mi-e dor de tine, mama! Mi-e atât de dor uneori!

Mi-e dor să fiu din nou copil şi să mă ghemuiesc la pieptul tău, iar tu să mă strângi în braţe atât de tare şi de plină de iubire, încât să simt că nimeni şi nimic niciodată nu îmi poate face rău. Acolo în braţele tale.

Mi-e dor de îmbrăţişarea plină de căldură care îmi spunea, de fiecare dată, că totul va fi bine, că sunt protejată, că sunt iubită, că sunt perfectă aşa cum sunt.

Mi-e dor de prăjiturile tale delicioase făcute cu atâta dragoste, iar uneori cu atâta trudă, şi cu atâta sacrificiu de sine.

Da, eşti mereu lângă mine, chiar dacă fizic eşti departe. Aşa a fost să fie. Şi e cel mai bine aşa. Însă nu pot să nu-mi fie dor să mă strecor dimineaţa în pat lângă tine şi să mă lipsesc de tine pentru a-ți simţi căldura. Îţi aminteşti? Făceam asta chiar şi după ce, la rândul meu, am avut propriul copil.

Mi-e dor de prietenia ta şi de conversaţiile prelungi în care îţi povesteam toate încercările prin care viaţa mă trecea. Şi uneori tot ce îmi doream era să mă asculţi şi să îmi spui că totul va fi bine.

Da, ştiu, eu sunt cea care s-a schimbat, eu sunt cea care s-a retras. A fost necesar, mama, pentru a putea să mă (re)găsesc pe mine. Pe mine, cea care sunt cu adevărat, aşa cum simt să fiu. Fără să mă intereseze părerea unuia sau a altuia în acest sens. Pentru că nimeni, dar absolut nimeni, nu trăieşte viaţa mea. Doar eu.

A fost nevoie de spaţiu între noi pentru ca eu să pot să cresc şi să îmi întind crengile înspre cer, întocmai ca un copac. Însă mi-ai dat rădăcini bune, mama, să ştii. Mi-ai dat rădăcini puternice, trainice, care m-au ţinut în picioare în vremea furtunilor, multe despre care nu vei ştii niciodată. Şi asta e mai bine aşa.

Da, ştiu, m-am schimbat atât de mult faţă de cea care eram acum cinci ani, de exemplu. Şi pot să spun cu mâna pe inimă că viaţa mea e aşa cum îmi doresc să fie. Mă simt fericită, împlinită. Şi trăiesc aşa cum simt să o fac, aşa cum imi spune inima. Şi cred că asta face diferenţa. Şi îmi presară oameni atât de frumoşi pe cărarea vieţii şi experienţe despre care nici nu mi-am putut imagina că pot să existe.

Te iubesc, mama! Te iubesc din tot sufletul şi întotdeauna voi fi acolo lângă tine. Aşa cum sunt. Aşa cum simt să fiu.

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.