Inima unui bărbat

Ați văzut vreodată ceva mai frumos decât inima unui bărbat care se deschide înspre tine și îți dă voie să îi vezi culorile sufletului? Eu, nu. Poate doar bebelușii sunt mai frumoși de-atât. Sau pisicile. 😊

Trebuie să recunosc că mă fascinează inima bărbatului, felul în care ei, domnii din viața noastră, aleg să pună în ea toată magia acestei lumi și apoi o ferecă și o ascund atât de bine în cele mai adânci și mai întunecate unghere ale ființei lor. Ca să se asigure că nicio femeie vreodată nu va ajunge la ea, decât după ce a trecut de toate probele de foc și pară pentru a-i cuceri bărbatului ultima redută – inima lui.

La fel de fascinant mi se pare și cum noi, femeile în general, suntem atât de deschise din punctul acesta de vedere. Umblăm efectiv pe strada cu inima la vedere, îi invităm pe toți în ea și o prezentăm tuturor celor care manifestă interes în a ne cunoaște. Noi, femeile, punem în inima noastră atâta iubire, pasiune, tandrețe, compasiune și blândețe și suntem dornice să împărtășim toate acestea cu oricine vrea să ne treacă pragul. Oricine intră în viața noastră trece întâi prin inima noastră. Și abia apoi prin mintea și prin trupul nostru.

Iar în cazul bărbaților mi se pare că e exact invers – întâi ne dau acces la mintea lor, la corpul lor și abia, la final, la inima lor.

Și cred că ne primesc întâi în mintea lor pentru că acolo se simt cel mai confortabil să ne primească. Bărbații au o minte extraordinară, atât de bine structurată, de logică. E atât de multă ordine și organizare în mintea lor. Ceea ce nu pot spune întotdeauna despre noi, femeile. 😊

Apoi ne vor introduce în lumea lor și ne vor arăta ceea ce știu să facă cel mai bine, ce iubesc să facă. Ne vor arăta acele lucruri unde sunt stăpâni pe ei, unde știu exact ce au de făcut, unde se simt încrezători și puternici.

Iar dacă nu vă privesc în ochi decât pe fugă și nu mai mult de cinci secunde, nu o luați personal. Ochii sunt ferestre deschise spre suflet, iar ei știu asta foarte bine. Și mai știu că, dacă se uită direct în ochii voștri, veți putea să le priviți direct în suflet și nu sunt pregătiți încă să vă lase să faceți asta. Nu pentru că nu ar vrea asta, însă e necesar să treceți prin niște probe întâi pentru a dovedi că sunteți suficient de merituoase pentru această onoare – de a le privi în suflet. Și chiar e o onoare să poți privi în sufletul unui bărbat. Iar dacă, la un moment dat, primiți și cheia de la ușa inimii lor, vă puteți declara fericite pe de-a-ntregul.

Apoi, încet, încet, după ce se obișnuiesc cu noi iscodind prin mintea lor, ne vor da voie să îi cunoaștem un pic mai bine – prin intermediul corpului lor. Ne vor lăsa să îi atingem, să îi explorăm, să îi facem să simtă. Moment în care își liniștesc, în sfârșit, mintea, și încep să se bucure de mângâierile noastre, de atingerile noastre tandre. Ușor, ușor, trupurile lor încep să palpite, să vibreze sub atingerile noastre, iar ei se lasă purtați înspre tărâmul simțirii. Și le place acolo. Asta dacă reușesc cu adevărat să iasă din mintea lor și să fie complet prezenți în corp.

Și dacă credeați că apoi ne dau acces la inima lor, vă înșelați amarnic. Etapa aceasta de minte-corp poate dura ceva timp. Însăși drumul de acces înspre inima lor e plin de peripeții și de capcane. Și de ziduri. Multe ziduri, care mai de care mai înalte, mai groase, mai de netrecut. Cred că vor să se asigure că dacă cineva vreodată va ajunge până la poarta inimii lor, acea persoană chiar își dorește să fie acolo.

Și abia după ce a trecut ceva timp și ați trecut de toate probele și încă sunteți în viață (!) și interesate, se vor simți în siguranță să vă deschidă ușa. Dar și când o fac! Doamne, ce de lumină poate ieși pe acea ușă când ei decid să ne poftească în inima lor! Ce de magie și comori nemaivăzute ascund ei acolo! Și ce culori minunate poate avea inima unui bărbat!

Da, inima unui bărbat e plină de lumină și de culoare! Și abia atunci când poți în sfârșit să îi vezi culorile sufletului, poți să spui că îl cunoști, că ai privilegiul să îl vezi, să îl simți așa cum este el cu adevărat. În toată splendoarea, vulnerabilitatea și masculinitatea lui.

Și asta poate fi copleșitor uneori. Bărbașii ascund atât de multe comori în inima lor, încât atunci când o femeie ajunge aici, se simte pur și simplu copleșită de tot ce găsește aici. Și uneori habar nu are ce să facă cu atâta frumusețe și lumină.

Și, fără să vrem, uneori uităm la intrare să ne dăm jos bocancii cu care trecem prin viață și intrăm așa brut, brusc într-un lăcaș sacru. Și lăsăm urme de noroi pe pardoseala impecabilă de cleștar. Iar apoi ei își construiesc un alt zid și un altul în jurul inimii, tocmai pentru a se asigura că oricine va mai pune piciorul acolo, va ști să respecte mai mult acest spațiu sacru.

Știi, nici măcar nu e vina lor că își ridică atâtea ziduri în jurul inimii. Încă de mici copii, băieții sunt învățați să facă asta, să își ascundă emoțiile, trăirile, să își pună inima la adăpost. Spre deosebire de noi care, din contră, suntem învățate că așa suntem construite – din emoții, din haos. Și pășim apoi prin viață cu inima la vedere, purtând-o pe palme și împărtășind-o cu toți care se opresc, uneori doar pentru o clipă, lângă noi.

”Uite, asta e inima mea, le spunem. Ia și tu o bucățică din ea.”

Ce diferență! Ce atitudini diametral opuse! Ce moduri diferite de a ne prezenta unii altora!

Însă, ceea ce știu cu toată certitudinea din lume, e că atunci când două inimi reușesc să se deschidă una înspre cealaltă, când două inimi reușesc să se vadă reciproc și să se simtă una pe cealaltă, ele încep să bată la unison. Și nu doar una cu cealaltă, ci la unison cu întregul Univers, cu natura, cu toți oamenii, cu plantele, cu animalele, cu Tot Ceea Ce Este. Încep să bată la unison cu Viața însăși!

            Și acolo e spațiul unde se întâmplă MAGIA!

            Inima unui bărbat – atât de fragilă și, în acelși timp, atât de luminoasă! Există atât de multă iubire și lumină în inima unui bărbat, încât dacă ar trăi cu inima deschisă și la vedere și ar intra într-o cameră, întreaga încăpere s-ar lumina complet doar de la lumina din inima lui!

Și, adevărat grăiesc când vă spun că nu mă pot gândi la niciun alt loc mai potrivit și minunat în care să fii, decât în inima LUI!

 

You may also like...

2 Responses

  1. Octavian spune:

    Și dacă inima e de piatră?

    • Camelia spune:

      Bună, Octavian! Eu cred că nicio inimă nu poate fi de piatră, însă sunt inimi care au fost mai greu încercate și e nevoie de mai mult timp și de mai multă conectare și încredere reciprocă înainte ca acea inimă să se poată deschide. Însă cu cât e mai bine ascunsă, cu atât e mai plină de comori și de lumină. Te mai aștept în vizită! 🤗🤗

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.