Mi-e dor de mine

Mi-e dor să simt cum curg cuvintele din mine și prin mine și se aștern apoi cuminți pe hârtia imaculată.

Mi-e dor să combin culori și să pictez cu degetele, într-un act de iubire și pasiune cu pânza.

Mi-e dor să dansez, să simt muzica pe șira spinării și să o las să mă inunde, să îmi cuprindă tot corpul și mintea și sufletul, într-o dulce abandonare de sine pe ritmuri astrale.

Mi-e dor să îmi trec degetele peste firul ierbii și să simt verdele vibrant și viața din pământul fertil pe care calc.

Mi-e dor să inspir profund și să îmi umplu plămânii de aer proaspăt și de Viață.

Mi-e dor de trunchiurile noduroase ale copacilor și de apa rece și cristalină din pârâiașe.

Mi-e dor de frumos! Mi-e dor să fiu creativă. Și creatoare.

Mi-e dor să simt și să mă simt!

Mi-e dor de MINE!

Mi-e dor de mine cea dincolo de toate ”hainele”, de mine cea dincolo de toate măștile, protecțiile și adaptările la lumea asta ”reală”, fizică.

Da, mi-e dor de MINE, cine sunt eu sub toate straturile, credințele și acțiunile.

Cum pot să mă regăsesc?

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.