When you believe in MAGIC, magical things happen!
Mi-e dor de tine, mama! Mi-e atât de dor uneori! Mi-e dor să fiu din nou copil şi să mă ghemuiesc la pieptul tău, iar tu să mă strângi în braţe atât de tare şi de plină de iubire, încât să simt că nimeni şi nimic niciodată nu...
Cine sunt eu? O întrebare atât de simplă în aparență, însă cu atât de multe valențe. Uneori, eu sunt copilul care privește cu fascinație zborul bondarilor. Alteori, eu sunt femeia care se descoperă pe sine, în vulnerabilitatea și imperfecțiunea ei. Uneori, sunt mama care privește mereu din umbră...
Oare ce-o mai fi și asta – non-cuplul? Să fie vreo găselniță a unor persoane care au probleme cu angajamentele? Să fie o chestie inventată de cei care, pe lângă cuib, mai vor să zboare și alături de alte păsări? Sau, pur și simplu, o fi o structură...
– Do you have a life, too? Beside me and your kid, he said. (- Ai și tu o viață a ta? Înafară de mine și de copilul tău?, m-a întrebat.) Am??!! Chiar am??!! Nu ”ar trebui” să se învârtă totul în jurul copiilor din momentul în...
Pentru că, uneori, pentru ca energia din mine să se schimbe, să se pună în mişcare, e nevoie dor să-mi asum cine sunt. Şi cum sunt în această etapă din viaţa mea. Să îmi asum faptul că sunt altfel, că îmi doresc alte lucruri comparativ cu majoritatea oamenilor...
E vineri. Orele după-amiezii. Oraşul începe să se aşeze, să se liniştească după încă o săptămână „de lucru”. Îmi strâng lucrurile şi închid biroul. Ies cu gândul de a face o plimbare până la una dintre cafenelele mele preferate. Am o carte nouă şi abia aştept să mă...