My kind of God

Azi m-am gândit la God. Mi-e mai simplu să îi zic așa – God. E mai prietenesc. Mai apropiat.

Da, azi m-am gândit la God. Și la ce înseamnă God pentru mine.

God pentru mine e iubire. Nețărmuită. Necondiționată. Infinită.

God pentru mine e lumină. Și soare. Și căldură.

God pentru mine sunt florile de câmp. Și verdele ierbii. Și roșul macilor. Și albastrul nemărginit al cerului.

God e bucurie, vitalitate. Și viață. God e Viață. God e viața mea. God e parte din mine. Sau mai bine zis, eu sunt parte din El. Și eu și tu. Și toți. Și toate. TOATE. Tot ceea ce există, văzut și nevăzut, e God însuși.

God e perna pe care îmi aștern capul spre odihnă. God e banca pe care mă așez spre reverie. God e o portocală delicioasă ce mă hrănește. God e cartea pe care o țin în mână, ce mă poartă pe tărâmuri nemaivăzute și nemaiauzite. God e copilul pe care îl strâng protectoare în brațe. God sunt ochii ce mă privesc cu drag.

Și God îmi vorbește mereu. Prin cântece. Prin pasaje din cărți. Prin frânturi de conversații străine. Prin panouri publicitare. Prin oamenii din viața mea și mesajele pe care aceștia le aduc cu ei. E nevoie doar să ascult.

God e blând și bun. Și atotiertător. Mi-e imposibil să mi-L imaginez sub forma unui judecător rece și implacabil. Imposibil.

God e mâna veșnic întinsă spre a oferi ajutor. ”Ia-Mă de mână. Să încercăm din nou. Eu sunt alături de tine.”

God e vorba bună și blajină. Plină de căldură. Și de iubire.

Iar God a iubit atât de mult oamenii, încât L-a dat pe însuși Fiul Lui, ca să ia asupra Sa păcatele lumii. Pentru ca noi, oamenii, să fim fericiți. Pentru ca noi, oamenii, să simțim din nou bucuria și iubirea. Și să fim buni unii cu alții. Și cu noi înșine. Și să ne iubim. Noi între noi. Și noi pe noi. ”Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, nu așa era? Ca pe tine însuți.

Eu cred că God a pus o părticică din Sine în fiecare dintre noi. Pentru ca astfel fiecare să poarte în el o bucățică de divinitate. Și să ne amintim mereu că suntem iubire. Și să simțim mereu mâna Lui protectoare și iubitoare asupra capetelor noastre. Deasupra capetelor noastre nu plecate, întru smerenie și martiriu, ci asupra capetelor noastre ridicate spre cer, în fascinație și recunoștință. Cu ochii ridicați spre neant. Plini de recunoștință pentru darul divin numit Viață și cu inimile cufundate în iubire.

Foto credit: D.M.

 

 

 

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.